Mai toamna ca niciodata

Nu stiu cum se face,dar pe geamul deschis iar se scurg usor stropi de toamna.Se preling pe perete,se imprastie intr-o lumina aramie,calda si lasa urme de melancolie peste tot.(stiti..urmele acelea ca stopii unei pensule aruncate ,la nimereala pe sevalet)
Unii dintre ei raman o vreme suspendati in aer si stau acolo pana isi fac curaj sa cada.Altii se agata cu disperare de ce apuca:se prins de hainele tale;se incurca in parul tau... si in jur incepe sa miroasa a toamna.
Iar razele de toamna.. aparent atat de blande,atat de calde,te obliga sa-ti inchizi toate amintirile in valiza pe care ai tarat-o toata vara dupa tine ,iar tu,neavand incotro,scoti toate hainele de voiaj si indesi fara mila seri de vara,valurile marii,rasaritul,zambetele prietenilor,jocul de twister si ,pe unde mai incape,un bilet de tren.Te chinui sa tragi fermoarul; te asezi pe valiza..si intr-un final o arunci intr-un colt al camerei,printre lucrurile vechi si capitole desprinse din diferite carti.
Acum ai ramas doar cu toamna si tot te chinui sa iti usuci parul plin de stropi rataciti,in fata unei cani de ciocolata calda,la taclale cu timpul.

CFR mirobolant

Cum sa iti petreci o noapte de vis bucurandu-te din plin de tot ce iti poate oferi o calatorie dintr-un capat in altul al tarii ?Alege CFR!

Sa va povestesc cum incepe totul...



Peronul,gara,o duzina de bagaje ..cativa "chimisti " alaturi de care urmeaza sa-ti ineci amarul intr-un joc de Whist sau Rentz si acolo,in departare...la fel de imbietor,raspandind o "mireasma " caracteristica:acceleratul.

Dupa cele 15 minute critice in care toata lumea incearca,cu o strategie demna de al treilea razboi mondial,sa utilizeze si ultimul centimetru cub din compartiment pentru as indesa bagajul,te asezi "confortabil" pe bancheta....Si de aici incepe povestea.

Banchetele..ce poate sa iti trezeasca mai multe imagini in minte decat banchetele din tren?Le privesti....si iti trec brusc prin minte toate persoanele care ar fi putut sta pe ele in toate ipostazele,de-a lungul "istoriei".Si cat de reale par..si cum le simti "pe pielea ta " !

Cand ceasul se incapataneaza sa arate o ora dubios de tarzie,(dupa ce Cenusareasa si-ar fi pierdut de mult pantofii de bal ),dupa ce ai luat bataie la toate jocurile de carti posibile,ai ramas fara baterie la player prin compartiment incepe sa se infiltreze o ciudata senzatie de amorteala si simti ca ...pici de somn,cauti un loc in care sa te intinzi.Si cum din motive mai mult sau mai putin cunoscute biletele nu au fost cumparate la un vagon cu cuseta...totul devine din ce in ce mai interesant.

Cu capul pe un geamantan,cu picioarele in celalt capat al compartimentului...se cheama ca ai gasit in sfarsit o pozitie "comoda".Acum vine partea cu "climatizarea".Sistemul nu functioneaza decat pe "foarte rece " sau "foarte cald" si cum nu prea ai ce sa alegi,incepi sa-ti imaginezi ca esti la plaja in Miami,in timp ce compartimentul incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o sauna.

Cat despre securitatea calatorilor,nici nu ai de ce sa iti faci griji ca te trezesti fara haine pe tine.Usa compartimentului se inchide...."ermetic" chiar.Pe principiul:cand pune trenul frana,usa se inchiiide gratios...cand accelereaza,la fel de gratios,se deschide.(Noroc cu inertia!).Si in timpul acestui proces complex,de pe coridor de strecoara un miros "imbietor" de.....primavara.

Daca te simti cumva prea singur,exista tot timpul cineva care sa-ti tina de urat.Tot timpul se gaseste cate o babutza cu papornitza cu praz ,sau cate o persoana cu palarie neagra ultimul trend si mustati lungi,asortate,care se instaleaza pe locul de langa tine si cu care esti nevoit sa porti o conversatie mai mult sau mai putin civillizata pana s-o convingi ca nu ai nevoie de compania ei.

Dupa ce ai trecut de toate etapele astea initiatice;dupa ce te-ai saturat de numarat oi si iti rasuna deja la intervale exacte de timp toate traversele sinelor(incat te vei simti metronom ambulant tot restul saptamanii),dupa ce te-ai saturat de toate bagajele care sfideaza gravitatia(si si-au gasit sa o sfideze fix in capul tau)...te ridici,te resemnezi si te duci pe coridor,la geam sa te bucuri macar de un rasarit de soare.Oricum e clar ca la loc nu ai cum sa te asezi.E un fenomen tare interesant,de parca toate corpurile tind sa ocupe tot spatiul ce le este pus la dispozitie in jur.Bineinteles,locul in care dormeai,gazduieste acum pe altcineva.

Si dupa o noapte atat de romantica,ramai indragostit pe veci de CFR si de "acceleratul tuturor posibilitatilor".

6-6..te rog 6-6 ..ah..damn ..un zar a cazut pe jos;nici macar nu era o dubla.Bine,am sa dau din nou...de fapt,e randul tau...Unde ramasesem ?

Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul ".

Zaruri nu,dar poate table..poate se plictiseste in timpul liber(si ii zicem "liber-arbitru").Poti sa crezi ca nimic nu e intamplator,ca absolut orice experienta si actiune are foarte bine stabilite undeva dincolo de ce ai putea sa percepi o cauza si un efect.Ca e un rol in scenariul asta pentru absolut orice si chiar daca ti se pare ca masinistul sau omul de serviciu a intrat din greseala pe scena ..sa fie de fapt ceva "regizat " extrem de minutios.Poti la fel de bine sa iti spui ca nimic nu are o traiectorie,ca lumea asta e condamnata "fatalitatii "..si nu se stie cum,din inertie,continua sa existe.Poti sa oscilezi..poti sa te invarti intre astea doua,sa adaugi putina imaginatie,sau poti sa ..nu crezi nimic,doar sa ..traiesti.(daca tot nu ai altceva de facut)Poti sa te joci in continuare jocul asta,in stilul propriu,sau se pot juca altii.You may never know.

Deci...unde ramasesem ?Da.6-6.

(Daca n-ati priceput nimic..pas grave,nici eu nu reusesc sa mai pricep ceva )

Sonata pentru vecinii de la 2

Fiecare nota ,fiecare sunet se strecoara,se prelinge incet dincolo de membrana cu care sunt dotate accesoriile pe care le numim "urechi "..se infiltreaza printre neuroni..acapareaza tot,si picura trairi in suflet.Cad,se izbesc,planeaza lin..danseaza ..se invartesc cu gratie,se lovesc cu un clinchet usor si lasa urme jucause,ca unde ce vibreaza nesigure pe suprafata lacului.
Se cheama....muzica.Muzica ce iti rasuna in casti intre doua "atentie se inchid usile "...muzica ce iti rasuna in casti ca un "background " al temei la mate,tot muzica ce iti rasuna.....din computer...pana la 3 apartamente mai incolo,melodia din playlist care a luat-o ,obosita,a 5-a oara de la capat(ai uitat de ea,si ea de tine)..dar si un sunet elegant,(poate chiar arogant cateodata )..catifelat,dincolo de o multime de clape albe si negre;toata muzica asta ...strop cu strop iti picura...trairi in suflet si se infiltreaza in minte...
Prefer sa cred ca ..muzica face parte din oameni;traita,simtita diferit..cat se poate de diferit.De ce?S-ar zice ca "Muzica exprima ceea ce nu poate fi spus si despre ce e imposibil a tacea"(Victor Hugo).Fara ea ,incotro?
Te asezi in fata celor n clape.Albe,negre,imbracate in frac,elegante..la fel toate ..si nici una.Cauti in playlist,..si nu iese decat un amestec de note,de fragmente razlete,fara nici o legatura,care iti innebunesc vecinii ,dar oricum nu mai conteaza.Pentru tine,fiecare nota are personalitatea ei ,fiecare are toane,fitze,mofturi,fiecare vrea sa fie cantata cumva,dupa cum ii vine ei in secunda aia.Nu poti decat sa o lasi sa-si faca de cap,sa o lasi sa te duca cu ea,sa se joace cu obraznicie cu tine si sa te transpuna in ce stare vrea ea,sa te conduca prin timp si prin amintiri,cand si unde vrea ea.Nu poti decat sa te bucuri ca exista ...si ca nota cu nota..stropi de muzica iti inunda intreaga fiinta.