Carpe diem incotro?

Pasi.Urme de pasi peste tot.Scari tocite.Aglomeratie.Metroul.5 minute si iar... multa aglomeratie.Iar si iar ...intr-o lume intre 2 statii de metrou,intr-un oras prea agitat sa iti mai para mic,in care se desfasoara zi de zi un univers pentru fiecare.Atat de ancorati in cotidian;cu atatea griji inutile ,probleme si bucurii in jurul carora ti se invarte viata si ti se pare ca toate sunt atat de importante,si mai ales,atat de "ale tale ".Pana la urma ale cui sunt ?..sau mai exact ,ce sunt ?rezultatul unei perspective atat de limitate,al mecanismului complicat dupa care sunt invatate mintile oamenilor sa functioneze?al unui simplu mod de a privi lumea ...dintr-un colt?(Noaptea intr-o biblioteca imensa,parandu-ti ca aflii toate raspunsurile din cartea pusa in fata ta ,pe care reuseste sa ajunga lumina lumanarii cu care stai in mana?)Simple copii xerox care isi par a fi originale?Un scop in viata ..sa ii gasesti vietii un scop ?
Mii de feluri de a vedea lumea,mii de astfel de universuri ,drumuri care se intalnesc intamplator pe un peron intr-o statie de metrou.La urma urmei...Carpe diem,daca altceva nu ne ramane de facut.
Tot raman urme de pasi...

Wake me up,when...

Astenie de primavara la sfarsitul lui februarie ?Sau sa ii zicem ..apatie generala ?
Liceul e mai pustiu ca niciodata.Ai impresia ca daca intri ..o sa cazi intr-un "somn adanc de secole "(asteptand o ora de mate sa "dezlege " blestemul ).E vineri ..inca una;ultima zi a saptamanii,ultimii neuroni consumati la scoala .Dar ce sa mai consumi? Elevi,profesori,paznici,..mai are cineva chef de ceva ?Nici la orele la care te mai straduiesti sa intelegi ceva nu reusesti sa invingi atractia gravitationala care iti face capul sa cada pe banca.
Intre timp,ca tabloul sa fie complet..apare elevul de serviciu sa intrebe "numarul absentilor ".Ce absenti domn'le ?Iti ajung degetele de la o mana sa numeri prezentii.(fizic ,vorbind,caci daca vorbim de "prezent cu spiritul " ...ar fi un numar negativ deja)
O adiere usoara iti aduce aminte ca totusi ..traiesti(contrar atmosferei generale de-a dreptul morbide).O adiere usoara am zis ? Ah ..da ..geamul a ramas deschis.In zilele reci de iarna l-ai fi inchis repede la loc si te-ai fi asezat langa primul calorifer.Acum insa cateva raze de soare se intind obosite prin clasa.Iti iei cartea pe care o cari dupa tine zi de zi ,(ca remediu pentru orele plictisitoare) te asezi in ultima banca si incerci sa iti aduci aminte ce se intampla.Degeaba!Nu e chip sa urmaresti 2 randuri.Citesti absent,sari paragrafe..."razboi".."noapte ".."zgomot"...cuvintele nu se mai leaga si dupa o pagina iti dai seama ca nu pricepi nimic;iar dincolo de geam...bineinteles aceleasi raze de soare blande,ca un drog...desprinse dintr-un apus cat se poate de melancolic,se instaleaza in interiorul tau,incet si sigur.
Seara.Pana la urma pleci si de la scoala...cu toata atmosfera "narcotica"(altfel nu stiu cum i-as putea zice) dupa tine.Lumini,o seara atat de ..amortita,o alee atat de pustie,drumul pe care vii si pleci zilnic de la liceu si pe care l-ai vazut de sute de ori acum simti ca a adormit si el.
Sperand totusi ca nu esti iremediabil pierdut si blestemat sa dormi pana la adanci batraneti,si ca ceasul care o sa sune la 9 o sa aiba ceva efect....somn usor !

Ceva "crize de personalitate"

Blogul asta mic si trist trece prin ceva "crize de personalitate "(cum le-am numit la sugestia unui prieten).Descopera ca ii e cam greu sa iti tina echilibrul la limita dintre "jurnal " si "loc public " si a cam uitat pentru ce a fost creat.Pentru ca cineva sa isi "scoata ideile la plimbare " periodic ? sa spuna aici ce are pe suflet ..? De ce nu s-ar fi nascut jurnal ?Hm...neah.Totusi...viata de carnetel inchis cu lacat,pus in noptiera,scris la miezul noptii,umplut de framantari nu i se potriveste.
In ceea ce priveste "publicitatea" hm..sa zicem ca e cam "timid ".Ramane undeva pierdut in lumea lui ,ascuns printre "www"-uri,incercand sa nu plictiseasca pe cei care dau din intamplare peste el (caci cei ce l-ar vizita intentionat sunt extreeeeeeem de putini ),dar nici sa ramana rece si indiferent ; sa ii tina alaturi de el la o "sueta ",la o plimbare prin ganduri sambata dupa-amiaza.
Deh,si blog-urile mai au probleme existentiale...varsta adolescentina,crizele de personalitate.Promite insa sa isi puna oridine in "viata " si sa isi gaseasca locul pe internet .("That's what we all do" )

Februarie..un pic cam frig.Iarna...un pic cam tarzie.Zapada...fulgi rataciti,singuratici.Primavara ...de ce nu vine ?Pe strazi...putin cam multa dezordine.Putin cam multe dezordine si in ganduri,si in suflet,in tot ce simti,in tot ce faci...si nu mai dispare odata.
Te plimbi pe strazi seara...acelasi oras plin de farmec,plin de mister...mult mai rece,mult mai melancolic.
Timpul se joaca cu noi;...si nu poti afla regulile;nu stii daca triseaza;nu stii daca o sa castigi.
Cismigiu.Tot acolo de atata timp.Tot pe acolo trec atatia si atatia oameni...pe aceleasi alei,poate cu aceleasi ganduri si toate unice.
Aceleasi strazi,atatea amintiri,atatea ganduri suprapuse,atatea imagini in suflet.