Sonata pentru vecinii de la 2

Fiecare nota ,fiecare sunet se strecoara,se prelinge incet dincolo de membrana cu care sunt dotate accesoriile pe care le numim "urechi "..se infiltreaza printre neuroni..acapareaza tot,si picura trairi in suflet.Cad,se izbesc,planeaza lin..danseaza ..se invartesc cu gratie,se lovesc cu un clinchet usor si lasa urme jucause,ca unde ce vibreaza nesigure pe suprafata lacului.
Se cheama....muzica.Muzica ce iti rasuna in casti intre doua "atentie se inchid usile "...muzica ce iti rasuna in casti ca un "background " al temei la mate,tot muzica ce iti rasuna.....din computer...pana la 3 apartamente mai incolo,melodia din playlist care a luat-o ,obosita,a 5-a oara de la capat(ai uitat de ea,si ea de tine)..dar si un sunet elegant,(poate chiar arogant cateodata )..catifelat,dincolo de o multime de clape albe si negre;toata muzica asta ...strop cu strop iti picura...trairi in suflet si se infiltreaza in minte...
Prefer sa cred ca ..muzica face parte din oameni;traita,simtita diferit..cat se poate de diferit.De ce?S-ar zice ca "Muzica exprima ceea ce nu poate fi spus si despre ce e imposibil a tacea"(Victor Hugo).Fara ea ,incotro?
Te asezi in fata celor n clape.Albe,negre,imbracate in frac,elegante..la fel toate ..si nici una.Cauti in playlist,..si nu iese decat un amestec de note,de fragmente razlete,fara nici o legatura,care iti innebunesc vecinii ,dar oricum nu mai conteaza.Pentru tine,fiecare nota are personalitatea ei ,fiecare are toane,fitze,mofturi,fiecare vrea sa fie cantata cumva,dupa cum ii vine ei in secunda aia.Nu poti decat sa o lasi sa-si faca de cap,sa o lasi sa te duca cu ea,sa se joace cu obraznicie cu tine si sa te transpuna in ce stare vrea ea,sa te conduca prin timp si prin amintiri,cand si unde vrea ea.Nu poti decat sa te bucuri ca exista ...si ca nota cu nota..stropi de muzica iti inunda intreaga fiinta.

Ce ?
O ceasca de ceai si ceva jazz. Unde ?
Undeva pe Magheru,suficient de retras incat sa te tina la distanta de o lume agitata si monotona,dar suficient de aproape de ea incat sa nu uiti cat de frumoasa e. Cand ?
Oricand ti se uraste de viata,de scoala,de lume..de tot.
E ca si cand te teleportezi intr-o alta lume..de fapt,nu;ramai tot pe Pamant.Da' nu oriunde,ci intr-o ceainarie.Genial cine le-a inventat!
Te asezi la masa din colt,de la etaj,de unde,se vede ,pe geamul mare, putin cam prafuit (ca unul de dupa care nu te poate vedea nimeni) intreg Magheru' cu toata agitatia lui,cu toate masinile si aglomeratia;dar tu nu auzi nimic,nu auzi decat muzica ..incet ...dintr-un colt al ceainariei,un fel de jazz..sau vreo melodie veche ,nostalgica si plina de farmec .In fata ta ...o bautura,care ,surprinzator dezgroapa mai multe amintiri decat scrie in meniu ca stie sa faca un astfel de lichid.
Si stai aici cu orele,cu prietenii,cu gandurile tale,cu bulevardul plin de lumini,cu muzica dulce,prea delicata,cufundat intr-o alta lume,cufundat intr-o....ceasca de ceai.
In astfel de momente ..ai putea sa regreti ca nu ai un apart foto la tine,dar probabil,obiectivul nu ar putea oricum ,niciodata sa pastreze pentru eternitate si ceea ce simti.Si intr-un moment si mai disperat ,scoti caietul de antreprenoriala din ghiozdan si din anonimat...si te apuci de desenat.Rezultatul.. oricum nu intereseaza pe nimeni...
Si prin camera pluteste lumina difuza,suspendata ..oprita in drumul ei ..ca si timpul,ca si gandurile.
Melodia din fundal si clinchetul vreunei lingurite ostenite,dezechilibrate..aroma intregului loc.Cineva a scapat un pliculetz in plus de melancolie in ceaiul asta...