Ce ?
O ceasca de ceai si ceva jazz. Unde ?
Undeva pe Magheru,suficient de retras incat sa te tina la distanta de o lume agitata si monotona,dar suficient de aproape de ea incat sa nu uiti cat de frumoasa e. Cand ?
Oricand ti se uraste de viata,de scoala,de lume..de tot.
E ca si cand te teleportezi intr-o alta lume..de fapt,nu;ramai tot pe Pamant.Da' nu oriunde,ci intr-o ceainarie.Genial cine le-a inventat!
Te asezi la masa din colt,de la etaj,de unde,se vede ,pe geamul mare, putin cam prafuit (ca unul de dupa care nu te poate vedea nimeni) intreg Magheru' cu toata agitatia lui,cu toate masinile si aglomeratia;dar tu nu auzi nimic,nu auzi decat muzica ..incet ...dintr-un colt al ceainariei,un fel de jazz..sau vreo melodie veche ,nostalgica si plina de farmec .In fata ta ...o bautura,care ,surprinzator dezgroapa mai multe amintiri decat scrie in meniu ca stie sa faca un astfel de lichid.
Si stai aici cu orele,cu prietenii,cu gandurile tale,cu bulevardul plin de lumini,cu muzica dulce,prea delicata,cufundat intr-o alta lume,cufundat intr-o....ceasca de ceai.
In astfel de momente ..ai putea sa regreti ca nu ai un apart foto la tine,dar probabil,obiectivul nu ar putea oricum ,niciodata sa pastreze pentru eternitate si ceea ce simti.Si intr-un moment si mai disperat ,scoti caietul de antreprenoriala din ghiozdan si din anonimat...si te apuci de desenat.Rezultatul.. oricum nu intereseaza pe nimeni...
Si prin camera pluteste lumina difuza,suspendata ..oprita in drumul ei ..ca si timpul,ca si gandurile.
Melodia din fundal si clinchetul vreunei lingurite ostenite,dezechilibrate..aroma intregului loc.Cineva a scapat un pliculetz in plus de melancolie in ceaiul asta...