Mai toamna ca niciodata

Nu stiu cum se face,dar pe geamul deschis iar se scurg usor stropi de toamna.Se preling pe perete,se imprastie intr-o lumina aramie,calda si lasa urme de melancolie peste tot.(stiti..urmele acelea ca stopii unei pensule aruncate ,la nimereala pe sevalet)
Unii dintre ei raman o vreme suspendati in aer si stau acolo pana isi fac curaj sa cada.Altii se agata cu disperare de ce apuca:se prins de hainele tale;se incurca in parul tau... si in jur incepe sa miroasa a toamna.
Iar razele de toamna.. aparent atat de blande,atat de calde,te obliga sa-ti inchizi toate amintirile in valiza pe care ai tarat-o toata vara dupa tine ,iar tu,neavand incotro,scoti toate hainele de voiaj si indesi fara mila seri de vara,valurile marii,rasaritul,zambetele prietenilor,jocul de twister si ,pe unde mai incape,un bilet de tren.Te chinui sa tragi fermoarul; te asezi pe valiza..si intr-un final o arunci intr-un colt al camerei,printre lucrurile vechi si capitole desprinse din diferite carti.
Acum ai ramas doar cu toamna si tot te chinui sa iti usuci parul plin de stropi rataciti,in fata unei cani de ciocolata calda,la taclale cu timpul.

CFR mirobolant

Cum sa iti petreci o noapte de vis bucurandu-te din plin de tot ce iti poate oferi o calatorie dintr-un capat in altul al tarii ?Alege CFR!

Sa va povestesc cum incepe totul...



Peronul,gara,o duzina de bagaje ..cativa "chimisti " alaturi de care urmeaza sa-ti ineci amarul intr-un joc de Whist sau Rentz si acolo,in departare...la fel de imbietor,raspandind o "mireasma " caracteristica:acceleratul.

Dupa cele 15 minute critice in care toata lumea incearca,cu o strategie demna de al treilea razboi mondial,sa utilizeze si ultimul centimetru cub din compartiment pentru as indesa bagajul,te asezi "confortabil" pe bancheta....Si de aici incepe povestea.

Banchetele..ce poate sa iti trezeasca mai multe imagini in minte decat banchetele din tren?Le privesti....si iti trec brusc prin minte toate persoanele care ar fi putut sta pe ele in toate ipostazele,de-a lungul "istoriei".Si cat de reale par..si cum le simti "pe pielea ta " !

Cand ceasul se incapataneaza sa arate o ora dubios de tarzie,(dupa ce Cenusareasa si-ar fi pierdut de mult pantofii de bal ),dupa ce ai luat bataie la toate jocurile de carti posibile,ai ramas fara baterie la player prin compartiment incepe sa se infiltreze o ciudata senzatie de amorteala si simti ca ...pici de somn,cauti un loc in care sa te intinzi.Si cum din motive mai mult sau mai putin cunoscute biletele nu au fost cumparate la un vagon cu cuseta...totul devine din ce in ce mai interesant.

Cu capul pe un geamantan,cu picioarele in celalt capat al compartimentului...se cheama ca ai gasit in sfarsit o pozitie "comoda".Acum vine partea cu "climatizarea".Sistemul nu functioneaza decat pe "foarte rece " sau "foarte cald" si cum nu prea ai ce sa alegi,incepi sa-ti imaginezi ca esti la plaja in Miami,in timp ce compartimentul incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o sauna.

Cat despre securitatea calatorilor,nici nu ai de ce sa iti faci griji ca te trezesti fara haine pe tine.Usa compartimentului se inchide...."ermetic" chiar.Pe principiul:cand pune trenul frana,usa se inchiiide gratios...cand accelereaza,la fel de gratios,se deschide.(Noroc cu inertia!).Si in timpul acestui proces complex,de pe coridor de strecoara un miros "imbietor" de.....primavara.

Daca te simti cumva prea singur,exista tot timpul cineva care sa-ti tina de urat.Tot timpul se gaseste cate o babutza cu papornitza cu praz ,sau cate o persoana cu palarie neagra ultimul trend si mustati lungi,asortate,care se instaleaza pe locul de langa tine si cu care esti nevoit sa porti o conversatie mai mult sau mai putin civillizata pana s-o convingi ca nu ai nevoie de compania ei.

Dupa ce ai trecut de toate etapele astea initiatice;dupa ce te-ai saturat de numarat oi si iti rasuna deja la intervale exacte de timp toate traversele sinelor(incat te vei simti metronom ambulant tot restul saptamanii),dupa ce te-ai saturat de toate bagajele care sfideaza gravitatia(si si-au gasit sa o sfideze fix in capul tau)...te ridici,te resemnezi si te duci pe coridor,la geam sa te bucuri macar de un rasarit de soare.Oricum e clar ca la loc nu ai cum sa te asezi.E un fenomen tare interesant,de parca toate corpurile tind sa ocupe tot spatiul ce le este pus la dispozitie in jur.Bineinteles,locul in care dormeai,gazduieste acum pe altcineva.

Si dupa o noapte atat de romantica,ramai indragostit pe veci de CFR si de "acceleratul tuturor posibilitatilor".

6-6..te rog 6-6 ..ah..damn ..un zar a cazut pe jos;nici macar nu era o dubla.Bine,am sa dau din nou...de fapt,e randul tau...Unde ramasesem ?

Si totusi "Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul ".

Zaruri nu,dar poate table..poate se plictiseste in timpul liber(si ii zicem "liber-arbitru").Poti sa crezi ca nimic nu e intamplator,ca absolut orice experienta si actiune are foarte bine stabilite undeva dincolo de ce ai putea sa percepi o cauza si un efect.Ca e un rol in scenariul asta pentru absolut orice si chiar daca ti se pare ca masinistul sau omul de serviciu a intrat din greseala pe scena ..sa fie de fapt ceva "regizat " extrem de minutios.Poti la fel de bine sa iti spui ca nimic nu are o traiectorie,ca lumea asta e condamnata "fatalitatii "..si nu se stie cum,din inertie,continua sa existe.Poti sa oscilezi..poti sa te invarti intre astea doua,sa adaugi putina imaginatie,sau poti sa ..nu crezi nimic,doar sa ..traiesti.(daca tot nu ai altceva de facut)Poti sa te joci in continuare jocul asta,in stilul propriu,sau se pot juca altii.You may never know.

Deci...unde ramasesem ?Da.6-6.

(Daca n-ati priceput nimic..pas grave,nici eu nu reusesc sa mai pricep ceva )

Sonata pentru vecinii de la 2

Fiecare nota ,fiecare sunet se strecoara,se prelinge incet dincolo de membrana cu care sunt dotate accesoriile pe care le numim "urechi "..se infiltreaza printre neuroni..acapareaza tot,si picura trairi in suflet.Cad,se izbesc,planeaza lin..danseaza ..se invartesc cu gratie,se lovesc cu un clinchet usor si lasa urme jucause,ca unde ce vibreaza nesigure pe suprafata lacului.
Se cheama....muzica.Muzica ce iti rasuna in casti intre doua "atentie se inchid usile "...muzica ce iti rasuna in casti ca un "background " al temei la mate,tot muzica ce iti rasuna.....din computer...pana la 3 apartamente mai incolo,melodia din playlist care a luat-o ,obosita,a 5-a oara de la capat(ai uitat de ea,si ea de tine)..dar si un sunet elegant,(poate chiar arogant cateodata )..catifelat,dincolo de o multime de clape albe si negre;toata muzica asta ...strop cu strop iti picura...trairi in suflet si se infiltreaza in minte...
Prefer sa cred ca ..muzica face parte din oameni;traita,simtita diferit..cat se poate de diferit.De ce?S-ar zice ca "Muzica exprima ceea ce nu poate fi spus si despre ce e imposibil a tacea"(Victor Hugo).Fara ea ,incotro?
Te asezi in fata celor n clape.Albe,negre,imbracate in frac,elegante..la fel toate ..si nici una.Cauti in playlist,..si nu iese decat un amestec de note,de fragmente razlete,fara nici o legatura,care iti innebunesc vecinii ,dar oricum nu mai conteaza.Pentru tine,fiecare nota are personalitatea ei ,fiecare are toane,fitze,mofturi,fiecare vrea sa fie cantata cumva,dupa cum ii vine ei in secunda aia.Nu poti decat sa o lasi sa-si faca de cap,sa o lasi sa te duca cu ea,sa se joace cu obraznicie cu tine si sa te transpuna in ce stare vrea ea,sa te conduca prin timp si prin amintiri,cand si unde vrea ea.Nu poti decat sa te bucuri ca exista ...si ca nota cu nota..stropi de muzica iti inunda intreaga fiinta.

Ce ?
O ceasca de ceai si ceva jazz. Unde ?
Undeva pe Magheru,suficient de retras incat sa te tina la distanta de o lume agitata si monotona,dar suficient de aproape de ea incat sa nu uiti cat de frumoasa e. Cand ?
Oricand ti se uraste de viata,de scoala,de lume..de tot.
E ca si cand te teleportezi intr-o alta lume..de fapt,nu;ramai tot pe Pamant.Da' nu oriunde,ci intr-o ceainarie.Genial cine le-a inventat!
Te asezi la masa din colt,de la etaj,de unde,se vede ,pe geamul mare, putin cam prafuit (ca unul de dupa care nu te poate vedea nimeni) intreg Magheru' cu toata agitatia lui,cu toate masinile si aglomeratia;dar tu nu auzi nimic,nu auzi decat muzica ..incet ...dintr-un colt al ceainariei,un fel de jazz..sau vreo melodie veche ,nostalgica si plina de farmec .In fata ta ...o bautura,care ,surprinzator dezgroapa mai multe amintiri decat scrie in meniu ca stie sa faca un astfel de lichid.
Si stai aici cu orele,cu prietenii,cu gandurile tale,cu bulevardul plin de lumini,cu muzica dulce,prea delicata,cufundat intr-o alta lume,cufundat intr-o....ceasca de ceai.
In astfel de momente ..ai putea sa regreti ca nu ai un apart foto la tine,dar probabil,obiectivul nu ar putea oricum ,niciodata sa pastreze pentru eternitate si ceea ce simti.Si intr-un moment si mai disperat ,scoti caietul de antreprenoriala din ghiozdan si din anonimat...si te apuci de desenat.Rezultatul.. oricum nu intereseaza pe nimeni...
Si prin camera pluteste lumina difuza,suspendata ..oprita in drumul ei ..ca si timpul,ca si gandurile.
Melodia din fundal si clinchetul vreunei lingurite ostenite,dezechilibrate..aroma intregului loc.Cineva a scapat un pliculetz in plus de melancolie in ceaiul asta...

Carpe diem incotro?

Pasi.Urme de pasi peste tot.Scari tocite.Aglomeratie.Metroul.5 minute si iar... multa aglomeratie.Iar si iar ...intr-o lume intre 2 statii de metrou,intr-un oras prea agitat sa iti mai para mic,in care se desfasoara zi de zi un univers pentru fiecare.Atat de ancorati in cotidian;cu atatea griji inutile ,probleme si bucurii in jurul carora ti se invarte viata si ti se pare ca toate sunt atat de importante,si mai ales,atat de "ale tale ".Pana la urma ale cui sunt ?..sau mai exact ,ce sunt ?rezultatul unei perspective atat de limitate,al mecanismului complicat dupa care sunt invatate mintile oamenilor sa functioneze?al unui simplu mod de a privi lumea ...dintr-un colt?(Noaptea intr-o biblioteca imensa,parandu-ti ca aflii toate raspunsurile din cartea pusa in fata ta ,pe care reuseste sa ajunga lumina lumanarii cu care stai in mana?)Simple copii xerox care isi par a fi originale?Un scop in viata ..sa ii gasesti vietii un scop ?
Mii de feluri de a vedea lumea,mii de astfel de universuri ,drumuri care se intalnesc intamplator pe un peron intr-o statie de metrou.La urma urmei...Carpe diem,daca altceva nu ne ramane de facut.
Tot raman urme de pasi...

Wake me up,when...

Astenie de primavara la sfarsitul lui februarie ?Sau sa ii zicem ..apatie generala ?
Liceul e mai pustiu ca niciodata.Ai impresia ca daca intri ..o sa cazi intr-un "somn adanc de secole "(asteptand o ora de mate sa "dezlege " blestemul ).E vineri ..inca una;ultima zi a saptamanii,ultimii neuroni consumati la scoala .Dar ce sa mai consumi? Elevi,profesori,paznici,..mai are cineva chef de ceva ?Nici la orele la care te mai straduiesti sa intelegi ceva nu reusesti sa invingi atractia gravitationala care iti face capul sa cada pe banca.
Intre timp,ca tabloul sa fie complet..apare elevul de serviciu sa intrebe "numarul absentilor ".Ce absenti domn'le ?Iti ajung degetele de la o mana sa numeri prezentii.(fizic ,vorbind,caci daca vorbim de "prezent cu spiritul " ...ar fi un numar negativ deja)
O adiere usoara iti aduce aminte ca totusi ..traiesti(contrar atmosferei generale de-a dreptul morbide).O adiere usoara am zis ? Ah ..da ..geamul a ramas deschis.In zilele reci de iarna l-ai fi inchis repede la loc si te-ai fi asezat langa primul calorifer.Acum insa cateva raze de soare se intind obosite prin clasa.Iti iei cartea pe care o cari dupa tine zi de zi ,(ca remediu pentru orele plictisitoare) te asezi in ultima banca si incerci sa iti aduci aminte ce se intampla.Degeaba!Nu e chip sa urmaresti 2 randuri.Citesti absent,sari paragrafe..."razboi".."noapte ".."zgomot"...cuvintele nu se mai leaga si dupa o pagina iti dai seama ca nu pricepi nimic;iar dincolo de geam...bineinteles aceleasi raze de soare blande,ca un drog...desprinse dintr-un apus cat se poate de melancolic,se instaleaza in interiorul tau,incet si sigur.
Seara.Pana la urma pleci si de la scoala...cu toata atmosfera "narcotica"(altfel nu stiu cum i-as putea zice) dupa tine.Lumini,o seara atat de ..amortita,o alee atat de pustie,drumul pe care vii si pleci zilnic de la liceu si pe care l-ai vazut de sute de ori acum simti ca a adormit si el.
Sperand totusi ca nu esti iremediabil pierdut si blestemat sa dormi pana la adanci batraneti,si ca ceasul care o sa sune la 9 o sa aiba ceva efect....somn usor !

Ceva "crize de personalitate"

Blogul asta mic si trist trece prin ceva "crize de personalitate "(cum le-am numit la sugestia unui prieten).Descopera ca ii e cam greu sa iti tina echilibrul la limita dintre "jurnal " si "loc public " si a cam uitat pentru ce a fost creat.Pentru ca cineva sa isi "scoata ideile la plimbare " periodic ? sa spuna aici ce are pe suflet ..? De ce nu s-ar fi nascut jurnal ?Hm...neah.Totusi...viata de carnetel inchis cu lacat,pus in noptiera,scris la miezul noptii,umplut de framantari nu i se potriveste.
In ceea ce priveste "publicitatea" hm..sa zicem ca e cam "timid ".Ramane undeva pierdut in lumea lui ,ascuns printre "www"-uri,incercand sa nu plictiseasca pe cei care dau din intamplare peste el (caci cei ce l-ar vizita intentionat sunt extreeeeeeem de putini ),dar nici sa ramana rece si indiferent ; sa ii tina alaturi de el la o "sueta ",la o plimbare prin ganduri sambata dupa-amiaza.
Deh,si blog-urile mai au probleme existentiale...varsta adolescentina,crizele de personalitate.Promite insa sa isi puna oridine in "viata " si sa isi gaseasca locul pe internet .("That's what we all do" )

Februarie..un pic cam frig.Iarna...un pic cam tarzie.Zapada...fulgi rataciti,singuratici.Primavara ...de ce nu vine ?Pe strazi...putin cam multa dezordine.Putin cam multe dezordine si in ganduri,si in suflet,in tot ce simti,in tot ce faci...si nu mai dispare odata.
Te plimbi pe strazi seara...acelasi oras plin de farmec,plin de mister...mult mai rece,mult mai melancolic.
Timpul se joaca cu noi;...si nu poti afla regulile;nu stii daca triseaza;nu stii daca o sa castigi.
Cismigiu.Tot acolo de atata timp.Tot pe acolo trec atatia si atatia oameni...pe aceleasi alei,poate cu aceleasi ganduri si toate unice.
Aceleasi strazi,atatea amintiri,atatea ganduri suprapuse,atatea imagini in suflet.

Au luat-o ceasurile inainte?A uitat Soarele cand e programat sa se ridice pe cer ?A rupt cineva file aiurea din calendar?Oricat mi-ar placea sa fie adevarata macar una dintre variante...trebuie sa ne resemnam cu faptul ca vacanta asta e mult mult mult prea scurta.(pardon,"a fost")Nici nu a inceput bine ca s-a si terminat.Unde e atmosfera Craciunului ?Unde sunt cadourile ?Unde e timpul liber ,care acum 2 saptamani iti parea asa de mult ?Probabil s-au speriat toate de conditiile meteo si au fugit,sau poate s-au plictisit si au plecat si ele in vacanta lor si ne-au lasat sa ne chinuim cu scoala ,cu stresul nostru cel de toate zilele si cu catalogul care trebuie umplut cu note pe ultima suta de metri.
Si ce planuri aveam cu totii pentru vacanta asta!Planuri cat pentru 20 de vacante!Nu stiu cum se intampla,cine mai fura din ea ,sau cat se "comprima" timpul,dar niciodata nu ajunge!Te trezesti ca e 6 ianuarie si ca toate cartile pe care vroiai sa le citesti ,filmele,toate plimbarile pe care vroiai sa le faci zboara..plutesc usor cu fulgii de nea.(Cineva sa inchida geamu'!!!!!!!!!!!)
Asa ca ...daca intalniti cumva infractorul ,sunteti rugat sa telefonati imediat la prima cabana de la munte unde mai au locuri libere .Semnalmente...obisnuieste sa rapeasca planuri de vacanta si sa induca oamenii intr-o stare de depresie profunda(cunoscut sub numele de "timp").